Martor al atâtor secole de istorie, satul Bogonos sau Leţcanii Vechi este atestat documentar încă de la începutul secolului al XVI-lea, la anul 1516, ca sat al străbunului Laţcu Sârbul. Odată cu scurgerea timpului, satul cunoaşte mai mulţi stăpâni, printre care şi pe Bogonos, cioban domnesc, de la care probabil că şi-a păstrat numele.
Satul Bogonos este situat la 2,5 km N-E de satul Leţcani, din care face parte şi numără aproximativ 250 de familii. Biserica de care se bucură cu multă recunoştinţă sătenii de azi a fost zidită între anii 1918-1924, având ocrotirea „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”. În anul 1918, la iniţiativa părintelui Sava Popovici credincioşii au format un comitet în frunte cu Constantin Petrea, Nicolae Gribincea şi Ilie Trofin, care au străbătut satele din jur căutând sprijin material şi au fost miluiţi de locuitorii din satele: Leţcani, Rediu Tătar, Uricani, Valea Lupului, Brătuleni, Horleşti, Zahornea, Voroveşti şi Cogeasca Nouă. Pe langă contribuţia locuitorilor din satele amintite au contribuit cu donaţii băneşti şi materiale ctitorii sfântului lăcaş amintiţi şi pe pisania bisericii: Ministrul Basarabiei Ion Inculeţ şi soţia sa Rucsanda născută Cantacuzino ~ Başotă, Toma Christea, Christea Th. Christea şi soţia sa Ana şi N.I. Teodorescu.
Probabil că zidirea acestui sfânt lăcaş la anul 1918 a fost şi un ecou al bucuriei sfinte şi un ales prinos de mulţumire, pentru că anul 1918 ne dăruieşte unirea tuturor românilor. Construirea unei noi biserici era şi o mare necesitate pentru satul Bogonos. Din cercetările noastre a rezultat că la acea vreme satul rămăsese fără lăcaş de rugăciune, deoarece biserica satului care servise până atunci se afla într-un stadiu avansat de degradare. Pentru aceasta stau mărturie mai multe documente care informează asupra stării deplorabile în care se afla biserica la anul 1877, ce purta hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Din discuţiile purtate cu bătrânii satului: Florea Costache(84 ani), Tăutescu Măndiţa (86 ani), Trofin Didina (85 ani) şi alţii, am aflat că Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe” a fost construită din material lemnos de către boierul Balasnov, în curtea actualei şcoli, unde se găsea şi cimitirul satului. Boierul Balasnov a fost înmormântat lângă ctitoria sa, iar după zidirea noii biserici, osemintele sale au fost strămutate în cimitirul actual.
Construcţia este din piatră şi cărămidă procurată din demolarea unui han al conacului boieresc de pe fosta moşie a lui Toma Cristea, de pe dealul numit „Coroi” ce probabil ne aminteşte de un vechi stăpân, spătarul Ioniţă Coroi şi a fost realizată de un meşter zidar pe nume Vasiliu din Iaşi. S-a sfinţit în ziua de 9/22 iunie 1924, de către părintele protoiereu al Judeţului Iaşi Econom stavrofor Gheorghe I. Niculea, delegatul Înaltpreasfinţitului Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei si Sucevei.
În anul 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, când populaţia satului Bogonos a fost evacuată, deoarece satul cădea în zonă de război, s-au cauzat stricăciuni sfântului lăcaş şi s-au distrus şi sustras multe din obiectele sacre, trebuitoare serviciului divin. După încheierea războiului, între anii 1945 – 1946, locuitorii de aici s-au reîntors în sat, şi-au ridicat un nou cămin şi cu toate lipsurile ce îndurau,ca urmare a secetei din aceşti ani, au pus mână de la mână şi au reuşit ca să strângă banii necesari refacerii zidăriei interioare, exterioare şi a acoperişului bisericii.
Până la anul 1998, ca filie, Biserica Bogonos a avut aceiaşi vrednici slujitori pe care i-a avut şi parohia Leţcani şi anume: pr. Ştefan Simionescu, pr. Alexandru Arbore, pr. Vasile Redinciuc (refugiat din Bucovina în timpul războiului din 1916-1918), pr. Gavril Măriuţei, pr. Sava Popovici, pr. Popa Dumitru, pr. Lefter Nicolae şi pr. Carp Mihai, iar după dobândirea statutului de parohie au urmat pr. Necula Iulian Mihai (1998- 2003) şi din 2003 până în prezent pr. Costan Vasile.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Daniel Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, părintele Iulian Necula alături de enoriaşi a ridicat un aşezământ social practic şi modern. Acest aşezământ constă din oficiul parohial, în continuarea căruia se află un spaţiu generos destinat prăznuirilor, apoi bucătăria şi biblioteca. Casa este zidită din bolţari, acoperită cu tablă zincată, donată prin bunăvoinţa Consiliului Local Leţcani, şi are temelia placată cu piatră de râu.
În anul 2003 părintele Costan Vasile a fost numit paroh al acestei parohii şi a preluat lucrările la casa parohială şi la cea socială, care a fost acoperită cu tablă, au fost montate geamuri şi uşi, s-au făcut tencuieli şi finisaje interioare şi exterioare şi s-a amenajat casa de prăznuire, cât şi spaţiul locuibil cu toate cele de trebuinţă.
Pe lângă lucrările realizate în această perioadă la casa socială şi cea parohială, din iniţiativa părintelui Costan Vasile s-au demarat şi lucrări de consolidare, renovare şi reabilitare a sfântului lăcaş. Din anul 2010, cu binecuvântarea şi grija părintească a Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi sub supravegherea şi îndrumarea Preasfiţitului Calinic Botoşăneanul s-a realizat acoperişul nou al bisericii, lucrat în stil moldovenesc cu tablă de cupru. Cu acest prilej s-a întărit biserica cu centuri şi s-a extins sfântul lăcaş construindu-se un pridvor închis.
De asemenea, biserica a fost înzestrată cu mobilier nou, catapeteasmă, iconostase şi strane, lucrate din lemn de stejar de către meşterul Grigore Tămăslăcaru din Târgu Neamţ şi împodobită cu haină de pictură în tehnica fresco de către familia de pictori Sabin şi Gabriela Drinceanu din Iaşi. A fost renovat exteriorul bisericii tencuindu-se cu praf de marmură şi aplicându-se ornamente florale. S-a executat un dren perimetral cu spaţii de colectare, trotuare, alei de acces şi s-a construit un gard nou din piatră de râu. Toate cheltuielile au fost suportate cu multă jertfelnicie de către credincioşii parohiei sprijiniţi de unii ctitori şi donatori precum şi cu ajutorul Primăriei Leţcani. Oameni gospodari şi cu frică de Dumnezeu, sătenii Bogonosului au avut dintotdeauna conştiinţa că prima lor gospodărie nu este cea de la casa fiecăruia, ci este Sfânta Biserică, pe care s-au străduit să o înfrumuseţeze şi să o împodobească cu cea mai bună pricepere.
