Păşind spre sfântul altar sufletu-mi saltă cu bucurie sfântă, că mă apropii de sfântul jertfelnic, să-l sărut şi să simt până întru cele dinlăuntru ale mele mireasma Sfântului şi Marelui Mir.
Aceasta pentru că nu demult mâna arhiereului a pecetluit jertfelnicul cu Sfântul şi Marele Mir, umplându-l de sfinţenie şi curăţie. Sfinţenia adusă sfântului jertfelnic se va împărtăşi şi darurilor afierosite Lui Dumnezeu.
Momentul înnoirii sfântului lăcaş, al aducerii lui la frumuseţea cea dintâi este încununarea tuturor eforturilor şi sacrificiilor făcute până acum. Eforturile care s-au depus pentru împodobirea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş s-au făcut cu gândul şi privirea spre ziua aceasta a înnoirii.
S-au făcut sacrificii mari din partea sătenilor Bogonosului precum şi din partea altor miluitori şi binefăcători. Nu vom uita pe cei care au contribuit cu daruri, bani mai mulţi sau mai puţini, câştigaţi greu în aceste vremuri, pe cei care au lucrat cu braţele lor, sau cu căruţele, uneori zile în şir, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi. Au fost multe situaţii când am fost salvaţi de bănuţul văduvei sau de o căruţă de balast adusă de la poarta omului. Nu vom uita pe cei care au intervenit pe lângă mai marii lor şi ne-au facilitat multe servicii, lucrări realizate de oameni specializaţi, bunuri materiale şi altele. Nu vom uita de asemenea pe cei care au oferit câte 3 mese/zi pictorilor sau lucrătorilor din alte zone, îndeosebi din zona Neamţului, dulgheri, tinichigii şi zidari, uneori fiind la masă între 10 şi 14 persoane. La sufletul nostru vor rămâne şi cei care au cazat în casele lor cu multă dragoste aceste persoane.
Vom purta mereu în rugăciunile înălţate de pe acest sfânt jertfelnic pe aceşti oameni minunaţi, precum şi pe cei care s-au rugat la rândul lor pentru bunul mers al lucrărilor la biserică şi casa parohială/socială.
Nu trebuie să neglijăm faptul că toate aceste lucrări s-au realizat în vremuri vitrege, de accentuată criză economică. Dar poate tocmai acesta este „destinul” bisericii noastre, de a înflori în vremuri de grea încercare. Aceasta pentru că şi prima resfinţire, cea din 1946 după cel de-al doilea război mondial s-a făcut tot în condiţii foarte grele. Actul de sfinţire din 1924, dar mai ales cel de la resfinţirea din 1946, care au fost găsite în piciorul sfintei mese, sunt grăitoare în acest sens.
Toate s-au realizat numai cu ajutorul şi spre slava lui Dumnezeu. Atunci ca şi astăzi, în condiţii economice şi sociale vitrege, s-au dobândit lucruri deosebite. Aceasta pentru că Dumnezeu îşi vădeşte puterea şi dragostea Sa mai cu seamă atunci când matematic există puţine şanse de izbândă. La această convingere a ajuns şi Sfântul Apostol Pavel când a spus că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari“ (I Corinteni 1, 27).
În această lucrare un imbold deosebit ne-au insuflat copiii satului nostru, această generaţie minunată de copii despre care putem spune fără să exagerăm că au făcut istorie. Elevi de gimnaziu sau liceu, fete şi băieţi au pregătit poate mai mult decât toţi ceilalţi, ziua cea mare a sfinţirii bisericii. Munceau peste zi la treburi dintre cele mai migăloase şi grele iar după-amiază participau la repetiţii pentru cor. La slujba sfinţiirii răspunsurile la strană au fost date de glasurile îngereşti ale copiilor care au împodobit această zi şi prin chipurile lor curate, prin costumele tradiţionale pe care le-au îmbrăcat cu bucurie şi respect, cât mai ales prin faptul că s-au împărtăşit în număr foarte mare la Sfânta Liturghie.
Ziua sfinţirii bisericii noastre din 1 septembrie 2012 va rămâne în memoria noastră şi prin participarea unui sobor de 40 de preoţi având în mijloc pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan. Prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei în biserica şi în satul nostru este una istorică pentru că în analele istoriei satului nu mai este amintită vreodată prezenţa unui mitropolit pe aceste meleaguri.
Iată aşadar, că avem binecuvântate motive să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile şi bunătăţile revărsate cu îmbelşugare asupra noastră, să aducem mulţumiri deosebite Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Teofan pentru dragostea şi bunătatea prin care ne-a dăruit o bucurie care nu se va lua de la noi.
Ne rugăm ca sfânta bucurie, a noastră, a celor de astăzi să fie şi bucuria înaintaşilor noştri.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
